marți, 27 martie 2012

Dumnezeu iti da , da nu ti baga in traista ;)


Intr-o zi, s-au intalnit intr-o biblioteca trei crestini. Patrunsi de frumusetea cartilor pe care le citeau, nici nu au observat cand s-a facut seara. Cand doar ei mai ramasesera in biblioteca, au inceput sa discute aprins despre ceea ce citisera peste zi. Deodata, lumina s-a stins si au ramas cufundati in intuneric. Unul dintre ei zise:
- Hai sa ne rugam. Sa spunem fiecare "Tatal nostru" si poate Dumnezeu se va indura de cel care se roaga mai frumos si lumina se va aprinde.
Ceilalti doi au fost imediat de acord. Primul a inceput sa se roage. Ruga sa a fost atat de frumos spusa, dar camera a ramas in continuare in intuneric. Atunci, s-a rugat si al doilea. Rugaciunea lui nu putea sa nu te impresioneze. Cuvintele veneau din suflet, spuse cu multa evlavie, dar lumina a ramas tot stinsa. In sfarsit, a inceput si cel de-al treilea sa-si spuna rugaciunea. Doar ca, in timp ce rostea cuvintele cu smerenie, linistit si cu grija,
s-a ridicat de la masa unde se aflau cu totii, a plecat incet, pe bajbaite spre intrare, a gasit tabloul electric, a schimbat siguranta si s-a intors. In timp ce el isi incheia rugaciunea, spunand "Amin!", intreaga incapere fu inundata de lumina. Apropiindu-se de prietenii sai, nedumeriti, le spuse, aratandu-le Biblia de pe masa:
- Mai devreme, citeam din Sfanta Scriptura. Cand s-a stins lumina, eram tocmai la versetul care spune:

"Mantuirea si rugaciunea nu stau in vorbe."

Trei Voi ...trei noi , parabola superba , sau cum sa ne rugam


Fiecare om cere de la Dumnezeu anumite lucruri, potrivit grijilor lui. Este dureros ca de multe ori, omul vine si ii cere lui Dumnezeu implinirea unor nevoi, fara a avea credinta ca Dumnezeu stie de ce avem nevoie. Si astfel, putini sunt cei care se roaga in acest mod: "Doamne da-ne ce cunosti Tu ca ne este de folos".

Nu de putine ori, cerem anumite lucruri si nu primim implinirea lor. Daca ne intrebam de ce, raspunsul este simplu: nu ne erau de folos.

Sunt multi care spun ca nu stiu sa se roage. Cei care sunt intr-o astfel de situatie, trebuie sa stie ca uneori lui Dumnezeu ii este de ajuns si un singur gand. Dumnezeu nu are nevoie de alcatuiri pretentioase. El cere de la noi ca rugaciunea sa vina din inima si cu credinta ca El poate sa implineasca cererile noastre.

Se povesteste ca undeva pe ocean, dintr-un vapor care s-a scufundat, au scapat trei tineri. Acestia au ajuns pe o insula pustie din apropiere. Nu stiau sa se roage. Cunosteau doar ca Dumnezeu e unul in Treime: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Simtind nevoia sa se roage, si-au alcatuit aceasta rugaciune: "Trei voi, trei noi, miluiti-ne pe noi". Au trait cu aceasta rugaciune pana la varsta de 80 de ani, cand a ajuns pe acolo un vapor in care se afla si un preot. Cand preotul i-a intrebat cum s-au rugat in acest timp, ei au marturisit: "Nu am stiut cum sa ne rugam si am spus doar atat: Trei voi, trei noi, miluiti-ne pe noi". Preotul le-a spus: "nu e prea bine, trebuia sa spuneti Tatal nostru". Si i-a invatat rugaciunea Tatal nostru. Dupa un timp, cei de pe vapor au vazut trei lumini care veneau pe mare, spre ei. Au oprit vaporul si au vazut ca erau cei trei batrani. Intrebati ce vor, ei au raspuns: "Am uitat rugaciunea pe care ne-a poruncit parintele sa o rostim si ne vom pierde mantuirea". Atunci preotul, intelegand ca cei trei erau sfinti, pentru ca altfel nu ar fi mers pe apa, le-a spus: "Mergeti inapoi si spuneti vechea voastra rugaciune, asa cum o stiti. Spuneti-o cu aceeasi inima buna, cu aceeasi daruire lui Dumnezeu si rugati-va si pentru noi".

Ce trebuie sa retinem din aceasta parabola, este ca lui Dumnezeu nu trebuie sa-i spunem minciuni. Insa, noi de multe ori asta facem, caci spunem: "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”. Cand in realitate ii spunem: "Si nu ne iarta noua, precum nici noi nu am iertat pe cei care ne-au gresit noua".

Fie ca dobandim cele cerute, fie ca nu, suntem datori sa multumim lui Dumnezeu. Caci a nu dobandi ceea ce cerem, nu e mai prejos decat a dobandi, fiindca noi nu cunoastem asemeni lui Dumnezeu, ce ne foloseste si ce nu.

Iar ca sa nu cadem in deznadejde, vazand ca cerem si nu primim implinirea lor, e de ajuns sa luam aminte la Sfantul Pavel care s-a rugat nu o data, ci de mai multe ori, sa fie izbavit de anumite ispite, caci spune: "De trei ori am rugat pe Domnul“ (I Corinteni 12, 8), iar cuvintele "de trei ori" inseamna de multe ori, dar n-a dobandit cererea. Cu toatea acestea Pavel nu l-a parasit pe Dumnezeu, desi Acesta l-a lasat sa petreaca in cele ce-l suparau. Dar traind dupa voia lui Dumnezeu, s-a invrednicit de acest raspuns: "Iti este de ajuns harul Meu, caci puterea Mea se desavarseste in slabiciune". Iar Pavel, invatand ca aceste sunt placute lui Dumnezeu, a zis: "Deci foarte bucuros ma voi lauda mai ales intru slabiciunile mele. Si nu numai ca nu mai cer sa ma izbavesc de ele, ci mai ales cu multa bucurie ma voi lauda cu ele"

joi, 15 martie 2012

De 17 martie , ziua Sfantului Patrick



Nu uitati , de Sfantul Patrick , sa purtati ceva verde , sa aveti un trifoi , si sa beti o bere :P .....aduce noroc .

Sfantul Patrick


Este cel mai iubit si cel mai cunoscut sfant al Irlandei. Sfantul Patrick, luminatorul Irlandei, s-a nascut in jurul anului 381 d.Hr., intr-un sat numit Bannaven Taberniae. Sfantul Patrick provine dintr-o familie de slujitori ai altarului - bunicul sau Potitus a fost preot, iar tatal sau Calpurnius, diacon.

Numele Patrick sau Patrichie insemna in limba latina om de neam mare. Din relatarea vietii sale, aflam ca la varsta de 16 ani ajunge sa uite de Dumnezeu. Cand a implinit aceasta varsta, satul in care se afla este jefuit de pirati, iar el este vandut ca sclav in Irlanda. Ajunge pastor de oi pe muntele Slemish, in Antrim County. Plecarea in robie i-a schimbat desavarsit viata. Din tanarul bogat si lipsit de griji, ajunge persoana care rostea cel putin o suta de rugaciuni noaptea si tot atatea ziua.

Sfantul Patrick a avut doua viziuni: in prima i se arata ca se va intoarce acasa, iar in a doua i se spunea ca vaporul lui este gata. Descoperirea facuta de Dumnezeu se implineste, astfel ca dupa sase ani petrecuti in robie, reuseste sa revina la parintii sai.

Mai tarziu, il intalneste in Auxerre pe Sfantul Gherman, episcopul orasului. Are parte de un alt vis, in care i se cere sa mearga in Irlanda. Ii cere sfat Sfantului Gherman in privinta visului, iar acesta pentru ca se rugase lui Dumnezeu sa-i daruiasca o persoana care sa-l inlocuiasca pe Sfantul Paladie, a vazut in acest vis un raspuns al lui Dumnezeu. Facem precizarea ca Sfantul Paladie parasise Irlanda dupa mai putin de un an de la hirotonirea sa, din cauza cruzimii irlandezilor.

Este hironit episcop si in anul 432 pleaca de la manastirea din Auxerre impreuna cu cativa insotitori, spre Irlanda. Inconjurat de pagani, Sfantul Patrick a avut parte de multe incercari.

Druizii se vor arata nemultumiti de prezenta Sfantului Patrick si il vor trimite pe Dichu sa-l omoare. Acesta intepeneste in momentul in care ridica sabia sa-l omoare. Sfantul Patrick il dezleaga de puterea nevazuta care il tinea in loc. Drept raspuns pentru minunea savarsita, Dichiu ii va oferi sfantului un adapost in care acesta va savarsi Sfanta Liturghie. Dupa aceasta minune, multi irlandezi au primit credinta in Hristos. Mai tarziu, impreuna cu ucenicii sai a botezat intreaga tara.

Sfantul Patrick a trecut la cele vesnice pe 17 martie in jurul anului 480. Este infatisat in iconografie tinand in mana un trifoi (o planta cu trei frunze), simbol al Sfintei Treimi, un singur Dumnezeu in fiinta, dar intreit in persoane. Este sarbatorit in fiecare an, pe 17 martie.

Ziua inchinata Sfantului Patrick este sarbatorita nu doar in Irlanda, ci in mai multe tari din lume. Cel mai important festival este considerat a fi cel de la la Dublin, din tinutul Leinster.

miercuri, 7 martie 2012

LA MULTI ANI ! doamnelor si domnisoarelor


Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…