Considerat Orasul Sfant, Iersusalimul reuneste pe teritoriul sau o multime de edificii religioase, care atrag anual milioane de credinciosi. Ierusalimul este impartit in patru cartiere: evreiesc, crestin, musulman si armean, fiecare cu punctele sale de atractie.

Considerat de trei ori sfant, vechi de trei mii de ani, Ierusalimul este numit si orasul celor trei religii: iudaism, islam si crestinism.

Acestea sunt reprezentate prin:
- Zidul Plangerii,
- Biserica Sfantului Mormant,
- Domul Stancii si moscheea Al- Aqsa.

Biserica Sfantului Mormant
- Biserica Sfantului Mormant, numita de ortodocsi Biserica Invierii ( pentru ca aici a innviat Iisus) adaposteste cele mai scumpe locuri ale crestinilor: Muntele Golgota, Mormantul lui Iisus si pestera unde a fost descoperita Crucea Domnului. Imediat dupa invierea lui Iisus, Golgota si Sfantul Mormant au fost venerate ca sfinte de credinciosii din intreaga lume.

La comanda imparatului roman Adrian, care nu ii suporta pe iudei si pe crestini, pe locul Golgotei a fost construit un templu pagan, care mai apoi in secolul IV a fost daramat si in locul acestuia a fost construit un ansamblu de edificii in memoria Mantuitorului. In anul 325, imparatul Constantin a poruncit sa fie cladita aici cea mai frumoasa biserica din lume

. Aceasta a fost realizata de arhitectii Eustatiu si Zenobiu, iar in 335, la Sinodul de la Tyr, constructia a fost sfintita si a primit numele de Biserica Sfantului Mormant. Edificiul a fost incendiat de persi in anul 614, a trecut prin cutremurul din 808 si a fost demolat in anul 1009. Biserica a fost refacuta de imparatii bizantini si mai apoi de cavalerii cruciati, lucrarile fiind finalizate in anul 1149.

O alta restaurare de ampoare au facut-o calugarii franciscani in 1555, dar numarul mare de pelerini veniti an de an au facut ca aceasta sa se degradeze. Lacasul a fost cuprins de incendii de mai multe ori, iar actualul dom dateaza din 1870.

Ultimele restaurari imporatnte au avut loc intre anii 1994-1997. Sfantul Mormant este folosit de trei biserici ortodoxa, catolica si copta, iar pentru a se evita discutiile dintre confesiuni s-a realizat o delimitare a lor asupra zonei. Biserica Invierii sta ca un clopot deasupra Golgotei si a bisericutelor aflate acolo.

Zidul Plangerii
- Zidul Plangerii este locul cel mai iubit de evreii din intreaga lume. Situat in partea de vest, la marginea Muntelui Templului, acesta este locul cel mai sfant al evreilor fiind tot ce a mai ramas din Templul lui Solomon. Tempul a fost construit in secolul X i.Hr si a fost distrus de babiloniei; al doilea templu a fost terminat in anul 516.

Zodul Plangerii se ridica in partea orientala a Orasului Sfant, la partea inferioara a Esplanadei Moscheilor. Mare parte a zidului, lung de 488 m, este subterana si se afla in orasul vechi.Inaltimea zidului este de 32 m, dora 19 fiind la vedere. Zidul are 45 de randuri de piatra, din care 28 la suprafata si 17 dedesubt.

Primele saptestraturi de piatra dateaza inca din vremea lui Irod cel Mare, urmatoarele sunt din secolul VII, iar celelalte 14 au fost puse in timpul dominatiei otomane. Ultimele trei strauturi au fost adaugate inainte de anul 1967. Pe esplanada din fata zidului au loc rugaciuni si diferite evenimente de la majoratul religios al baietilor, la varsta de 13 ani, pana la sosirea sabatului...

Credinciosii pun in spatiile din zid bilete in care isi scriu dorintele si tot aici se roaga. De doua ori pe an, inainte de Paste si de Anul Nou evreiesc, biletelele sunt scoase si ingropate pe Muntele Maslinilor.

Domul Stancii si Moscheea al-Aqsa

- Domul Stancii sau Cupola Stancii numita uneori si Moscheea lui Omar, este un sanctuar care a fost ridicat la ordinului califului Abd al-Malik ben Marwan, pe Esplanada Moscheilor, al treilea loc sfant al islamului, tot acolo ridicandu-se si Moscheea al-Aqsa, construita in secolul VII. Este cea mai mare moschee din Ierusalim si poate gazdui pana la cinci mii de persoane. Espalanda moscheelor este al treilea loc sfant al islamului dupa Mecca si Medina.

Biserica Tururor Natiunilor
Ca o dovada a dragostei pentru Orasul Sfant, aici exista si o alta biserica devenita loc de pelerinaj: Biserica Tuturor Natiunilor, construita, asa cum sugereaza si numele, de mai multe natiuni.

- La baza Muntelui Maslinilor se afla o alta biserica, in locul numit Gradina Ghetimani. Este Biserica Tuturor Natiunilor din Ierusalim, sau Biserica Agoniei, locul din care se vede panorma intregului oras, devenita si ea un loc de pelerinaj.

Denumirea provine prin faptul ca acolo este locul unde s-a rugat Iisus in noaptea prinderii sale, iar denumirea de Biserica Tuturor Natiunilor i-a fost data pentra ca la ridicarea sa au contribuit mai multe tari. In secolul Iv in acel loc exista o basilica, aceasta fiind distrusa de un cutremur, mai apoi fiind ridicata, de catre cruciati, o capela.

Actuala biserica a fost proiectata de arhitectul italian Antonio Barluzzi si a fost ridicata intre anii 1919 si 1924. Biserica este ingrijita de calugarii franciscani, iar in interior exista o bucata de piatra pe care se spune ca s-a rugat Iisus in noaptea dinaintea patimilor.

Numele de Gradina Ghetimani ( care insemna presa de ulei) , locul in care se afla biserica, este legat de numarul mare de maslini din zona, despre care se spune ca au crescut din cei care au fost martorii scenei biblice a prinderii lui Iisus.

Alte obiective de vazut in Ierusalim:
- Ariel – centrul pentru istorie al Ierusaliemului
- Muzeul Armean
- Muzeul Pamantului Biblic
- Muzeul stiintei Bloomfield
- Ferestrele lui Chagal la centrul Hadsssah
- Muzeul David

- Muzeul Ortodox Grec
- Muzeul Islamic
- Muzeul David Palombo
- Muzeul Gush Ezyon
- Muzeul Israel
- Turnul lui David

- Orasul lui David
- Ierusalimul in perioada celui de al II lea Templu ( reproducere)
- Muzeul Montefiore
- Muzeul Yad Vashom
- Muzeul Psalmilor
- Muzeul Naturii

- Muzeul Arheologic Rockfeller
- Muzeul Arheologic Wohl
- Muzeul Prizonierilor Rezistentei
- Muzeul Teatrului Israel Goor
- Muzeul de arta italo-evreiasca
- Muzeul Taxelor

- Muzeul Hetzl
- Casa memriala Anna Ticho
- Casa Kartres
- Casa memoriala Shai Agnon
- Casa Siebenberg
- Gradina botanica

fara cuvinte....

Fila de acatist

Zorica Laţcu s-a născut pe 17 martie 1917 într-o familie de ardeleni refugiaţi în Ungaria, în timpul Primului Război Mondial. Copilăria şi tinereţea şi le-a petrecut la Braşov. Între anii 1936-1940 a făcut facultatea la Cluj, studiind filologie clasică - limba greacă şi latină - şi, pe lângă aceasta, a urmat cursurile Facultăţii de litere, limba şi literatura franceză. După terminarea studiilor, a lucrat ca preparator principal la Institutul Român de Lingvistică din Cluj. Aici a colaborat la Dicţionarul Limbii române al Academiei Române, coordonat de Sextil Puşcariu.

Zorica a început să scrie încă din perioada adolescenţei, iar din 1941 ajunge să publice la revista Gândirea, întâi poezii inspirate din mitologia greacă şi, mai târziu, cu tematică creştină, pline de vibraţie mistică. Primul său volum, intitulat Insula Albă, a apărut în 1944, la Editura Dacia Traiană din Sibiu. Patru ani mai târziu apare Osana Luminii, Editura Episcopiei din Cluj şi, în 1949, Poemele Iubirii, la Editura Ramuri din Craiova. Ultimul volum de versuri i-a fost dedicat părintelui Arsenie Boca, stareţ până în 1948 la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, pe care poeta l-a preţuit foarte mult şi l-a avut ca povăţuitor. Cu dânsul a corespondat şi păstrat legătura şi după intrarea ei în monahism, la Mănăstirea Vladimireşti de lângă Tecuci, în 1948, sub numele de Teodosia. Dar aici nu a putut sta decât până în 1956, când mănăstirea a fost închisă, o parte din maici arestate, iar celelelte silite să renunţe la monahism. Teodosia s-a numărat printre cele arestate, făcând trei ani detenţie într-un penitenciar din Miercurea Ciuc.

După eliberare, a stat în localitatea Gurguieşti de prin părţile Brăilei, cu maica Mihaela, o fostă colegă de mănăstire. Teodosia Laţcu avea nevoie mereu de cineva în preajma ei, pentru că era afectată de o infirmitate congenitală, care nu îi permitea coordonarea mişcărilor; din cauza aceleiaşi afecţiuni vorbea foarte greu, întâmpinând dificultăţi în comunicare.
În 1970, monahia Teodosia s-a mutat la Braşov. Din perioada 1949-1970 datează patru volume de poezii: Icoane pentru paraclis, Din pribegie, Grădina Doamnei şi Alte poezii. Mutându-se în Braşov continuă să scrie poezie, dar lucrează şi ca traducător, colaborând cu părintele profesor Teodor Bodogae de la Sibiu. Traduce astfel din Origen şi Sfântul Grigorie de Nyssa, lucrări apărute în colecţia „Părinţi şi scriitori bisericeşti“ la Editura Institutului Biblic a Patriarhiei Române, dar şi Cuvântările ascetice ale Sfântului Isaac Sirul, apărute postum (Editura Bunavestire, 1997) şi ale Sfântului Simeon Noul Teolog, traduceri aflate încă în manuscris.

În februarie 1990, odată cu redeschiderea mănăstirii de metanie, se numără printre monahiile care se reîntorc, pentru a-şi continua „la ea acasă“ viaţa călugărească pe care fusese nevoită să o ducă până atunci în lume. S-a întors pentru a-şi da obştescul sfârşit, la 8 august 1990, în mănăstirea în care şi-a făgăduit viaţa lui Hristos.

Fila de acatist

Bucura-te, leagan alb de iasomie,
Catre care-n roiuri fluturii coboara,
Bucura-te, raza stelei din vecie,
Bucura-te, Maica pururea Fecioara,
Dulcea mea Marie.
Bucura-te, floare fara de prihana,
Alba ca argintul noptilor de vara,
Spicul cel de aur vesnic plin cu hrana
Mirul care vindeca orice fel de rana,
Bucura-te, Maica pururea Fecioara,
Ploaia cea de mana.
Bucura-te, brazda plina de rodire,
Munte sfant, in care s-a-ngropat comoara,
Bucura-te, cantec tainic de iubire,
Clopot de chemare, cantec de marire,
Bucura-te, Maica pururea Fecioara,
Blanda fericire.
Bucura-te, marul vietii care-nvie,
Pomul greu de roada-n plina primavara.
Bucura-te, iarasi, tarm de bucurie,
Dintru care curge miere aurie,
Bucura-te, Maica pururea Fecioara,
Sfanta mea Marie.