Au fost odată patru personaje care se numeau Toată Lumea, Cineva, Oricine şi Nimeni.
La
un moment dat a apărut un lucru important care trebuia făcut şi Toată
Lumea era convins că Cineva îl va rezolva. Oricine ar fi putut să-l
facă, dar cine l-a făcut până la urmă? Nimeni.
Cineva s-a
supărat din pricina asta, pentru că de fapt era ceva care trebuia făcut
de Toată Lumea. Toată Lumea credea că Oricine ar putea face asta, dar
cine şi-a dat seama în cele din urmă că lucrul nu va fi rezolvat de
Toată Lumea? Nimeni.
Toată Lumea l-a acuzat pe Cineva şi, fireşte, cine l-a acuzat pe Oricine? Nimeni.
Toată
Lumea s-a supărat când Cineva l-a acuzat că nu şi-a îndeplinit
propriile îndatoriri. Nimeni a vrut să se bată, Cineva a început-o,
Toată Lumea s-a rănit, Nimeni s-a scuzat şi până la urmă Oricine a
intuit ce s-ar fi întâmplat dacă Cineva nu le-ar fi băgat tuturor
minţile în cap.
Cine ar fi crezut că tocmai Cineva va fi cel
care va pune capăt conflictului. Convingător, a reuşit să strângă pe
Toată Lumea şi pe ceilalţi la masa negocierii. Evident, trebuia să fie
şi un absent: Nimeni a fost ocupat în ziua aceea. Una peste alta,
întâlnirea a fost benefică: Cineva le-a dat chiar şi un acord să
semneze. La început Oricine ar fi putut să refuze, dar Toată Lumea a
fost atât de entuziasmat, încât au semnat. Cum era corect, Nimeni nu a
beneficiat de privilegiile stabilite prin acord.
După întâlnire,
au plecat la masă. La restaurant, Cineva a comandat ciolan afumat, şi
s-a nimerit că Toată Lumea vroia de asemenea ciolanul. Oricine a
comandat altceva şi, sincer să fiu, nu prea ştiu ce. Mi-au povestit însă
că era atât de pofticios, încât ciugulea din ciolanul lui Cineva de
câte ori acesta îi dădea voie.
La toate acestea, Nimeni nu a participat. A preferat să stea deoparte. S-a dus târziu în noapte
autor Ovidiu Badea .
