miercuri, 3 octombrie 2012

Fiinta lui Dumnezeu este simpla si necompusa...


Insusirile lui Dumnezeeu ca este fara de inceput, incoruptibil, nefacut, adica nezidit, necorporal, nevazut si altele ca acestea ne arata ce nu este Dumnezeu, adica: existenta Lui nu are inceput, nu este supus stricaciunii, nu este zidit, nu este corp, nu este vazut. insusirile de bun, drept, sfant si altele ca acestea, care insotesc firea Lui, nu indica insasi fiinta Lui.
"Dumnezeirea este simpla si necompusa. Tot ceea ce este alcatuit din multe si diferite este compus. Daca am spune ca insusirile de a fi nezidit, fara de inceput, necorporal, nemuritor, vesnic, bun, creator si altele ca acestea sunt deosebiri esentiale ale lui Dumnezeu si ca Dumnezeu este compus din acestea, atunci Dumnezeu nu va fi simplu, ci compus. Dar a gandi astfel este cea mai mare impietate. Prin urmare, trebuie sa ne gandim ca fiecare din atributele lui Dumnezeu nu arata ceea ce este El in fiinta Sa, ci indica ceea ce nu este in fiinta Lui sau un raport cu ceva din acestea care se deosebesc de El, sau ceva din acelea care insotesc natura sa sau activitatea lui. [...] insusirile ca este fara de inceput, incoruptibil, nefacut, adica nezidit, necorporal, nevazut si altele ca acestea ne arata ce nu este Dumnezeu, adica: existenta Lui nu are inceput, nu este supus stricaciunii, nu este zidit, nu este corp, nu este vazut. insusirile de bun, drept, sfant si altele ca acestea, care insotesc firea Lui, nu indica insasi fiinta Lui. Iar insusirile de domn, imparat si altele ca acestea arata raportul cu acelea care se deosebesc de El. Se numeste domn fata de acei care sunt domni, imparat, fata de acei care sunt imparati, creator fata de cele create, pastor fata de cei pastoriti.” (Sfantul Ioan Damaschin, Dogmatica, Cartea I, cap 9.)
Pentru a intelege aceasta vom vorbi succint despre lumina. In general lumina alba e considerata ca fiind pura sau necompusa. Acest lucru insa este greșit, lumina alba fiind de fapt o combinație de mai multe culori. In sec al XVII-lea, savantul englez Isaac Newton s-a ocupat mai mult cu problemele de optica si, studiind refracția luminii, a demonstrat ca o prisma de sticla poate descompune lumina alba intr-un spectru de culori și ca adaugarea unei lentile și a unei alte prisme poate recompune lumina alba, aratand altfel ca lumina alba este compusa. Culorile ce compun lumina alba pot fi vazute atunci cand razele de soare stralucesc prin picaturile de ploaie dand naștere unui curcubeu. Cand lumina e reflectata de marginea unei oglinzi sau atunci cand trece printr-un ornament sau recipient de sticla, poate fi vazuta o banda de culori. Aceasta banda de culori e denumita spectrul luminii, ea trecand treptat de la culoarea roșie pana la violet. (De obicei se neglijeaza nuanțele mai fine si se considera ca spectrul este alcatuit doar din șapte benzi colorate. Aceste culori, denumite si cele șapte culori ale curcubeului, sunt: rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo si violet.)
Spre deosebire de lumina alba care este intr-adevar compusa, ființa Dumnezeiasca nu este nicidecum compusa, ci este simpla, avand o activitate Dumnezeiasca simpla, un singur atribut Dumnezeiesc inefabil. intrucat in lume noi oamenii percepem separat insusirile (atributele) Lui Dumnezeu (fara inceput, mai presus de existenta, mai presus de vesnicie, bunatate, iubire, mila, iertare, dreptate ș.a.m.d.) intocmai precum percepem spectrul luminii albe, avem tendinta gresita sa credem ca asemenea luminii albe care este compusa (din culorile componente), Dumnezeu este compus din aceste atribute. Pentru a fi ințeles de noi oamenii (care gandim doar trupeste de cele mai multe ori, si nu duhovniceste intru Duhul Sfant - I Corinteni 2,11-16.) Dumnezeu ne face cunoscute in lume atributele Sale, pe ințelesul nostru, intr-un mod asemanator descompunerii luminii albe in spectrul sau de culori la trecerea prin prisma. Astfel, prisma poate fi asociata cu lumea, spectrul luminii albe cu atributele lui Dumnezeu, iar lumina alba cu atributul inefabil al lui Dumnezeu (care insa nu este nicidecum compus).
Eugen Gantolea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu