La multi ani cu sanatate ! un 2013 minunat va doresc !

despre preot , si barfirea lui ....

“Intr-o manastire traia un preot foarte evlavios (intamplarea mi-a relatat-o fericitul pr.Gavriil, care a fost multi ani staretul sf.m-ri. Dionisiu, din Muntele Athos). Acesta era putin invatat dar avea credinta puternica, virtute pe masura si multe nevointe duhovnicesti. Ramanea la Proscomidie in picioare timp de mai multe ore, cu toate ca de oboseala venele ii pocneau si ii supurau. De multe ori, din cauza aceasta apareau pe jos pete de sange de la ranile picioarelor lui. Pana in ultima clipa a fost omul jertfei si a plecat la Domnul, imediat dupa ce a savarsit Sf.Liturghie. Cum nu era prea invatat, din nestiinta, n-a asezat miridele pe Sf.Disc dupa randuiala. Obisnuise sa puna particica Maicii Domnului de-a dreapta Mielului iar pe cele ale sfintilor in stanga Lui. Odata a vizitat manastirea un arhiereu care urma sa hirotoneasca un diacon. La Laude, acesta a intrat in Sf.Altar, s-a imbracat cu vesmintele, apoi a mers la proscomidie care fusese pregatita si incheiata, urmand ca arhiereul doar sa pomeneasca. Acesta a vazut ca preotul nu asezase bine miridele si i-a zis :”Vino incoace, parinte, sa vezi ca n-ai asezat bine miridele! Ai inversat Maica Domnului cu cetele sfintilor. Nu ti-a zis, nu te-a vazut nimeni cand ai facut Proscomidia?” / “Ba da, Prea sfintite, a raspuns batranul. In fiecare zi cand slujesc(nu era zi in care sa nu slujeasca) ma vede ingerul slujitor dar nu-mi zice nimic. Ma iertati, ca neinvatat cum sunt, am facutasemenea greseala.De acum inainte voi lua seama!” / “Cine ai zis ca te slujeste? N-ai cu tine un frate? – a intrebat episcopul / “Nu, doar ingerul Domnului – a zis preotul.
Episcopul a amutit si a priceput ca are inaintea lui un preot harismatic. La amiaza, dupa masa de pranz, episcopul l-a salutat pe egumen si pe ceilalti monahi si a plecat.
In alta zi, fiind inca intuneric, cand batranul preot a mers ca de obicei in Sfantul Altar casa faca Proscomidia, ingerul Domnului a coborat l ael. Pe cand se inchina, ingerul a vazut ca preotul asezase bine miridele. “Este bine, parinte, le-ai asezat bine!” – i-a zis. “Da, dar tu ai stiut de atatia ani ca gresesc si nu mi-ai spus sa ma indrept” / “Am vazut, dar nu am fost indreptatit s-o fac. Eu nu sunt vrednic sa-l corectez pe preot, ci am porunca de la Dumnezeu doar sa-l ajut si sa-i slujesc. Singurul episcopul o poate face!”
Noi, crestinii de astazi, barfim pe preoti de dimineata pana seara, ii osandim, ii judecam si le punem in carca mii de lucruri. Sa luam aminte, asadar, cum vorbim de acum inainte despre orice preot.
Din cartea “Explicarea Dumnezeiestii Liturghii”, autor Protopresbiter Stefanos Anagnostopoulos, Ed.Bizantina Bucuresti – pg.27-28

Dr. Ovidiu Dragoș Argeșanu - Dedicată Fiilor de Dumnezeu

walking in the air ....

El Camino

Stravechiul drum spre Santiago de Compostela este o cale de pelerinaj cu o traditie de 1.000 de ani. Datorita incarcaturii sale unice (istorice, culturale si spirituale), acest drum este supranumit, simplu, El Camino (Drumul).

El Camino traverseaza Spania de la est la vest, de la Pirinei pana la Oceanul Atlantic. Traseul a fost creat de vechii celti din pensinsula iberica , chiar pe sub Calea Lactee.

Traseul complet este de peste 800 de km si strabate tot nordul Spaniei, de la Jaca (trecand, in doua locuri, prin sudul Frantei) pana aproape de Oceanul Atlantic, la Santiago de Compostela.
Ca drum de pelerinaj catre locul de inmormantare al Sfantului Iacob, El Camino a fost timp de sute de ani o destinatie religioasa. Popularitatea sa a atins apogeul in Evul Mediu si a cunoscut decadenta in timpul dictaturii lui Franco.
El Camino de Santiago inseamna cultura, sport, natura, traditie, provocare, pace, dar mai presus de orice simbolizeaza libertatea. Numerosi imparati, regi, nobili, cavaleri, preoti, fermieri, calatori, toti au fost pelerini pe acest drum si toti au fost tratati la fel pentru ca nimeni nu a stiut ca acel om murdar, obosit, care doar ce a poposit inainte de asfintit este rege, cersetor sau nobil.
Pelerini la Santiago au fost odinioara Sfantul Francisc, Roland (fiul lui Carol cel Mare), El Cid, si, mai aproape de noi, Paolo Coehlo, Shriley MacLane, Luis Bunuel.

In ultimii ani, drumul catre Santiago isi recapata faima pierduta. A fost redescoperit de oamenii aflati in cautarea ineditului si a fost declarat Itinerar Cultural European, in 1986, apoi inclus in Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO (UNESCO World Heritage).
Mii de pelerini din intreaga lume parcurg anual acest traseu. Motivatiile lor sunt, insa, diferite: natura, cultura, gastronomia, intalnirile, aventura, provocarea fizica si redescoperirea bucuriilor simple.
Pasaportul (Credencial-ul) este un mic pliant alb in care se noteaza informatiile personale, modalitatea de parcurgere a Drumului, locul si data plecarii. Acest document atesta calitatea de pelerin a purtatorului si poate fi cumparat doar cu 3 euro de la centrele de informare pentru pelerini, de la biserici sau de la unele locuri unde se cazeaza acestia.
Credencial-ul isi dovedeste utilitatea in mod frecvent. Atunci cand pelerinul ajunge la locul de cazare (albergue sau refugio) ofera Credencial-ul gazdei si primeste stampila localului (sello).
Fiecare biserica, loc de cazare, restaurant si chiar muzeu are o stampila unica, care concureaza cu celelalte in creativitate.
Acelasi Credencial este cel care ii va folosi pelerinului in Santiago, pentru a primi Compostela – dovada a incheierii pelerinajului.

Anual ajung pe jos la Santiago de Compostela peste 150.000 de pelerini si aproape 3 milioane de turisti.
Frumusetea, magia, trairile si intamplarile de pe Camino nu pot fi zugravite intotdeauna in cuvinte, pentru ca starea poate deveni intre timp alta. Nici miile de poze facute nu pot dezvalui adevaratul Camino.
Renumele acestui traseu si probele fizice sau psihice fac din Camino o atractie in toata lumea. Unii merg mai putin, altii mai mult, fiecare cu ritmul si zilele lui libere, asa cum spune si Paolo Coelho in cartea sa, “Maktub”: <La inceputul pelerinajului meu, am incercat sa merg in acelasi ritm cu grupul meu. Eram obosita, cerusem mai mult decat putea sa-mi dea trupul meu, eram incordata, si am sfarsit prin a suferi o intindere de tendon la piciorul stang. Timp de doua zile mi-a fost imposibil sa mai merg si am invatat ca as fi putut ajunge la Santiago doar daca as fi mers in ritmul meu. Mi-a luat mai mult decat celorlalti si multe portiuni am mers singura. Dar numai respectand ritmul meu am reusit sa parcurg tot drumul. De atunci, am aplicat lectia la orice lucru din viata mea.”>>

El Camino este si va ramane mereu locul unde se intampla miracole si daca reusesti sa-l parcurgi pe jos, te vei intoarce cu starea cea mai pura, ca atunci cand nu conta varsta, starea materiala si cand nu stateai prea mult pe ganduri si faceai totul pentru ca asa simteai.
Scris de: Ioana

Articol scris in categoria: Descopey