“Intr-o manastire traia un preot foarte
evlavios (intamplarea mi-a relatat-o fericitul pr.Gavriil, care a fost
multi ani staretul sf.m-ri. Dionisiu, din Muntele Athos). Acesta era
putin invatat dar avea credinta puternica, virtute pe masura si multe
nevointe duhovnicesti. Ramanea la Proscomidie in picioare timp de mai
multe ore, cu toate ca de oboseala venele ii pocneau si ii supurau. De
multe ori, din cauza aceasta apareau pe
jos pete de sange de la ranile picioarelor lui. Pana in ultima clipa a
fost omul jertfei si a plecat la Domnul, imediat dupa ce a savarsit
Sf.Liturghie. Cum nu era prea invatat, din nestiinta, n-a asezat
miridele pe Sf.Disc dupa randuiala. Obisnuise sa puna particica Maicii
Domnului de-a dreapta Mielului iar pe cele ale sfintilor in stanga Lui.
Odata a vizitat manastirea un arhiereu care urma sa hirotoneasca un
diacon. La Laude, acesta a intrat in Sf.Altar, s-a imbracat cu
vesmintele, apoi a mers la proscomidie care fusese pregatita si
incheiata, urmand ca arhiereul doar sa pomeneasca. Acesta a vazut ca
preotul nu asezase bine miridele si i-a zis :”Vino incoace, parinte, sa
vezi ca n-ai asezat bine miridele! Ai inversat Maica Domnului cu cetele
sfintilor. Nu ti-a zis, nu te-a vazut nimeni cand ai facut Proscomidia?”
/ “Ba da, Prea sfintite, a raspuns batranul. In fiecare zi cand
slujesc(nu era zi in care sa nu slujeasca) ma vede ingerul slujitor dar
nu-mi zice nimic. Ma iertati, ca neinvatat cum sunt, am facutasemenea
greseala.De acum inainte voi lua seama!” / “Cine ai zis ca te slujeste?
N-ai cu tine un frate? – a intrebat episcopul / “Nu, doar ingerul
Domnului – a zis preotul.
Episcopul a amutit si a priceput ca are
inaintea lui un preot harismatic. La amiaza, dupa masa de pranz,
episcopul l-a salutat pe egumen si pe ceilalti monahi si a plecat.
In alta zi, fiind inca intuneric, cand batranul preot a mers ca de
obicei in Sfantul Altar casa faca Proscomidia, ingerul Domnului a
coborat l ael. Pe cand se inchina, ingerul a vazut ca preotul asezase
bine miridele. “Este bine, parinte, le-ai asezat bine!” – i-a zis. “Da,
dar tu ai stiut de atatia ani ca gresesc si nu mi-ai spus sa ma indrept”
/ “Am vazut, dar nu am fost indreptatit s-o fac. Eu nu sunt vrednic
sa-l corectez pe preot, ci am porunca de la Dumnezeu doar sa-l ajut si
sa-i slujesc. Singurul episcopul o poate face!”
Noi, crestinii de
astazi, barfim pe preoti de dimineata pana seara, ii osandim, ii judecam
si le punem in carca mii de lucruri. Sa luam aminte, asadar, cum vorbim
de acum inainte despre orice preot.
Din cartea “Explicarea
Dumnezeiestii Liturghii”, autor Protopresbiter Stefanos Anagnostopoulos,
Ed.Bizantina Bucuresti – pg.27-28
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu