joi, 24 octombrie 2013

Rafila Găluţ, Fecioara stigmatizată de la Bocsig (1910 – 1939)



Rafila Găluţ s-a născut pe 8 februarie 1910 la Bocsig, jud. Arad, fiind fiica lui Constantin Găluţ şi a Anei Zgerden. A fost botezată la 10 februarie 1910 în biserica greco-catolică "Sf. Gheorghe" din localitatea natală, de către Pr. Demetriu Nysztor. Credincioasă greco-catolică, de mică a fost foarte apropiată de Biserică. În 1931 doreşte să devină călugăriţă în Congregaţia Maicii Domnului de la Blaj dar, datorită sănătăţii sale fragile, este sfătuită să renunţe.
Tânăra fecioară din Bocsig a trăit o viaţă spirituală exemplară, spovedindu-se cel puţin o dată pe lună şi primind foarte des Sf. Euharistie; a participat la Sf. Liturghie şi la diferitele devoţiuni ale Bisericii Greco-Catolice: Sf. Rozar, Calea Crucii, Adoraţie euharistică, novenele către Sf. Anton de Padova şi Sf. Tereza de Lisieux.
În perioada 1931-1939 a purtat stigmatele (rănile Domnului), lucru confirmat nu numai de parohul locului, Pr. Petru Vancu, ci şi de diferiţi preoţi şi medici delegaţi din partea Episcopiei Lugojului să investigheze acest caz deosebit. Este interesant că în aceeaşi perioadă cu stigmatele Rafilei Găluţ, Icoana Maicii Domnului aflată în biserica greco-catolică din Scăiuş, a lăcrimat în zilele 30 septembrie şi 15 octombrie 1934.
Primul raport despre stigmatele Rafilei este trimis de Pr. Petru Vancu Episcopiei de Lugoj pe data de 11 noiembrie 1933. Episcopul Alexandru Nicolescu de Lugoj îl însărcinează pe Pr. Dr. Iuliu Raţiu să întocmească un chestionar cu 48 de întrebări care îi vor fi puse Rafilei despre stigmate şi despre viziunile pe care ea spunea că le are, răspunsurile la chestionar fiind  prezentate Episcopului împreună cu un raport pe data de 20 ianuarie 1934. Episcopia de Lugoj informează Congregaţia Bisericii Orientale (Dicaster al Sfântului Scaun) despre cazul Rafilei Găluţ printr-o scrisoare adresată Cardinalului Luigi Sincero pe data de 15 aprilie 1934; documentele referitoare la acest caz sunt traduse şi trimise Sf. Scaun pe data de 27 iulie 1934.
Alte culte au încercat să o convingă pe Rafila Găluţ să renunţe la credinţa ei catolică, dar ea nu acceptă, susţinând toată viaţa că unica Biserică întemeiată de Mântuitorul Isus Cristos este Biserica Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică.
La 30 august 1934 Sfânta Congregaţie pentru Biserica Orientală comunică Episcopului Alexandru Nicolescu că documentaţia referitoare la Rafila Găluţ a fost transmisă Sfântului Oficiu. Pe 10 septembrie 1934 Episcopul Alexandru Nicolescu transmite Congregaţiei pentru Biserica Orientală concluziile preoţilor care au investigat cazul Găluţ: Pr. dr. Dominic Niculăeş, Pr. Petru Herlo şi Pr. dr. Iuliu Raţiu. Aceştia descriu stigmatele precum şi viziunile Rafilei: viziuni cu Maica Domnului care îi vorbea şi viziunile cu Isus Cristos.
Pe data de 16 septembrie Rafila Găluţ este consultată la sediul parohiei greco-catolice Arad II-Şega de o comisie de medici formată din Dr. Nicolae Butean, Dr. Iuliu Vicas, Dr. Teodor Pop şi Dr. Vasile Cucu. Medicii nu reuşesc să dea o explicaţie ştiinţifică stigmatelor Rafilei. Ei au observat rănile de pe frunte, de pe cele două pălmi,  de pe coastă şi de pe picioare. S-a constatat că stigmatele nu apar la intervale fixe, ci la date anunţate de Maica Domnului.
Pe data de 1 octombrie 1934 apariţia stigmatelor se face în prezenţa medicului Teodor Vicas, a Pr. Petru Herlo şi a Pr. Petru Vancu, redactându-se un proces verbal, document tradus şi transmis imediat Sf. Scaun.
În zilele de 6-7 octombrie 1934 Rafila Găluţ se află la Lugoj cu ocazia Congresului AGRU şi a vizitei Regelui Carol II în oraş şi este primită de Episcopul Alexandru Nicolescu la reşedinţa episcopală, ocazie cu care Episcopul constată personal stigmatele. Rafila Găluţ se va ruga cu oceastă ocazie în faţa Icoanei Maicii Domnului de la Scăiuş adusă în pelerinaj la Catedrala greco-catolică din Lugoj. Raportul cu privire la vizita Rafilei la Lugoj este redactat de canonicul Marianescu.
Pe data de 20 februarie 1935 Episcopia de Lugoj trimite un nou raport Congregaţiei pentru Biserica Orientală referitor la cazul Rafilei Găluţ.
Pe data de 27 mai 1935 Pr. Augustin Pop OSBM care ţinea Misiuni populare la Bocsig  în acea perioadă, înaintează Episcopiei de Lugoj un raport despre Rafila Găluţ, în care aceasta este definită de călugărul bazilian drept "o fiinţă favorizată de Dumnezeu", negăsind nicio explicaţie naturală pentru stigmate.
Din 31 ianuarie 1936 stigmatele au sângerat tot la două săptămâni, câte 3 zile, până în 15 aprilie 1939, când Rafila Găluţ a murit. În 1948 Episcopia de Lugoj a iniţiat o nouă anchetă, încredinţată Pr. Vasile Borda. Acesta a încercat să adune informaţii de la toţi cei care au cunoscut-o pe Rafila.
Calităţile Rafilei Găluţ recunoscute de contemporani erau: evlavie, ascultare, răbdare, mortificări, curăţie, modestie, credinţă simplitate, apostolat laic, iubirea aproapelui, stigmate şi viziuni, chiar daruri profetice. În 1979 se reface mormântul Rafilei Găluţ, la cheltuieli contribuind şi Prea Sfinţitul Episcop Ioan Ploscaru de la Lugoj, care s-a ocupat în perioada comunistă de strângerea tuturor documentelor referitoare la fecioara stigmatizată de la Bocsig.
După 1939 numeroşi credincioşi greco-catolici, romano-catolici dar şi de alte confesiuni, vin şi se roagă la mormântul Rafilei Găluţ cerându-i mijlocirea în nevoile lor sufleteşti şi trupeşti.

Un comentariu: