poate nu stiati , despre Karunesh

Karunesh, pe numele sau adevarat Bruno Reuter, s-a nascut la 10 ianuarie 1956 cand Luna abia se desprindea de Sensul Vietii pe Sagetator, iar Mercur de Chiron pe Varsator. De mic s-a simtit atras de muzica, iar la 10 ani devine membru intr-o trupa. La 22 de ani cand Neptun ii trecea peste Sensul Vietii, Bruno Reuter are un accident foarte grav de motocicleta. Timp de 2 saptamani s-a zbatut intre viata si moarte. Renascut dupa aceasta grea incercare (Marte in Scoprion) gandurile sale s-au indreptata spre sensurile profunde ale vietii. In 1979, imediat dupa refacerea sa, cand Marte i-a trecut peste Sensul vietii, calatoreste in India si devine Karunesh (in sanscrita karuna = compasiune). De atunci Bruno Reuter, renascut Karunesh, daruieste lumii acea parte a sensibilitatii sale careia teribilismul tineretii ii oprise pentru un timp exprimarea.

nimic nu este coincidenta pe lumea asta

Anul 1894 , undeva in Austria , intr un orasel , o vestita gihicitoare a timpurilor respective , madame Phitya efectueaza o serie de sedinte . Reputatia ei de a nu se insela niciodata , aduce la poarta ghicitoarei multa lume .Printre ei , un tanar functionar , sarac , trecut de prima tinerete usor , singur si trist , imprumuta bani sa si vada viitorul , in speranta unor vesti bune .Deci , merge tanarul nostru , cu bani de imprumut , ca nu era foarte ieftina o sedinta la madame Phitya , sa si vada viitorul .

Intra inauntru , vrajitoarea is consulta globul si … spaima pe fata ei . Ea i spune inmarmurita de spaima urmatoarele : din cauza ta milioane de vaduve vor plange , milioane de orfani vor fi , multa lume isi va smulge parul din cap de durere .

Auzind asta , tanarul functionar , care nu facuse nimic in viata lui seminificativ , suparat pentru bani dati degeaba , pleaca dezamagit total de la vrajitoare .Se gandea mergand pe drum... eu , banal si modest , si trist ... sa fac toate astea , de buna seama vrajitoarea asta nu stie nimic , ba mai mult , e si nebuna .

Si mergand asa suparat pe strada , la un moment dat , pe caldaramul soselei , vede un copil cam la 5 anisori , care se juca in timp ce o trasura se apropia in viteza de el . Sare tanarul nostru , apuca copilul de o mana , si l trage din fata cailor .

Incruntat , striga la copil , ce cauti pe strada , cine esti , unde stau parinti tai ? Copilul speriat tace .La un moment dat , tanarul il intreaba cum se numeste , iar copilul i raspunde : ADOLF HITLER .

Fiecare pe lumea asta are un scop , un drum , o cale , un rost .... poate nu l stim tot timpul , dar el exista sigur .Nebanuite sint caile Domnului .

doar o poveste....

Se spune ca o data, intr-o vara nespus de fierbinte si secetoasa, doi prieteni strabateau impreuna desertul. Ca sa le treaca vremea mai repede, povesteau vrute si nevrute si cum nu rareori se intampla, la un moment dat au ajuns sa se certe, iar unul dintre ei l-a lovit pe celalalt peste obrazul drept. Te-ai astepta ca acesta din urma sa-l fi intors si pe cel stang? Nu, nu a fost asa, ci prietenul lovit peste fata, fara sa spuna nici macar un singur cuvant, s-a aplecat si a scris in nisip: „Astazi, prietenul meu cel mai bun m-a lovit peste obrazul drept".

Si-au continuat drumul impreuna si, intr-un tarziu au ajuns la o oaza unde au hotarat sa faca o baie. Cel lovit peste obraz si-a pierdut echilibrul si a alunecat spre partea mai maloasa, riscand sa fie inghitit in adanc, dar mana puternica a prietenului sau l-a tras afara. Dupa ce si-a revenit din spaima prin care trecuse, cu mana inca tremurand, cel salvat a daltuit in piatra: „ Astazi, prietenul meu cel mai bun mi-a salvat viata".

Prietenul care isi lovise cel mai bun prieten peste obrazul drept, ca apoi, nu dupa mult timp, sa il scape de la un sfarsit tragic, l-a intrebat:

- Cand te-am lovit peste obrazul drept, ai scris ce am facut in nisip, iar acum, ca te-am salvat, daltuiesti in piatra. De ce? Dupa cateva clipe de tacere, cel intrebat raspunse:

- Cand cineva te raneste, fapta lui ar trebui incredintata intotdeauna nisipului, de unde vantul iertarii o poate sterge, insa cand cineva iti face un bine, trebuie sa-i daltuiesti fapta in piatra, de unde nici ploaia, nici vantul n-o pot sterge niciodata.

Invata sa-ti scrii durerile pricinuite de altii in nisip, in schimb binecuvantarile, daltuieste-le in piatra!

Spun unii ca n-ar fi nevoie decat de cateva minute ca sa descoperi un om deosebit, ca-ti trebuie insa, in jur de o ora sa-l apreciezi, o zi sa-l iubesti, iar apoi – de cele mai multe ori – nu-l mai poti uita o viata intreaga. Ai si tu astfel de oameni in viata ta? S-ar putea insa sa fii prea trist, sau prea grabit sa-ti amintesti. Opreste-te pret de cateva clipe si reinvata sa traiesti prietenia...

Iar daca totusi sustii sus si tare ca tu nu cunosti astfel de oameni, poate ca n-ar fi rau sa-ti deschizi ochii si sa privesti in jurul tau. Vei fi surprins sa constati ca - ce minunat! – nu esti in nici un caz singur pe lume.