vineri, 26 august 2011

doar o poveste....


Se spune ca o data, intr-o vara nespus de fierbinte si secetoasa, doi prieteni strabateau impreuna desertul. Ca sa le treaca vremea mai repede, povesteau vrute si nevrute si cum nu rareori se intampla, la un moment dat au ajuns sa se certe, iar unul dintre ei l-a lovit pe celalalt peste obrazul drept. Te-ai astepta ca acesta din urma sa-l fi intors si pe cel stang? Nu, nu a fost asa, ci prietenul lovit peste fata, fara sa spuna nici macar un singur cuvant, s-a aplecat si a scris in nisip: „Astazi, prietenul meu cel mai bun m-a lovit peste obrazul drept".

Si-au continuat drumul impreuna si, intr-un tarziu au ajuns la o oaza unde au hotarat sa faca o baie. Cel lovit peste obraz si-a pierdut echilibrul si a alunecat spre partea mai maloasa, riscand sa fie inghitit in adanc, dar mana puternica a prietenului sau l-a tras afara. Dupa ce si-a revenit din spaima prin care trecuse, cu mana inca tremurand, cel salvat a daltuit in piatra: „ Astazi, prietenul meu cel mai bun mi-a salvat viata".

Prietenul care isi lovise cel mai bun prieten peste obrazul drept, ca apoi, nu dupa mult timp, sa il scape de la un sfarsit tragic, l-a intrebat:

- Cand te-am lovit peste obrazul drept, ai scris ce am facut in nisip, iar acum, ca te-am salvat, daltuiesti in piatra. De ce? Dupa cateva clipe de tacere, cel intrebat raspunse:

- Cand cineva te raneste, fapta lui ar trebui incredintata intotdeauna nisipului, de unde vantul iertarii o poate sterge, insa cand cineva iti face un bine, trebuie sa-i daltuiesti fapta in piatra, de unde nici ploaia, nici vantul n-o pot sterge niciodata.

Invata sa-ti scrii durerile pricinuite de altii in nisip, in schimb binecuvantarile, daltuieste-le in piatra!

Spun unii ca n-ar fi nevoie decat de cateva minute ca sa descoperi un om deosebit, ca-ti trebuie insa, in jur de o ora sa-l apreciezi, o zi sa-l iubesti, iar apoi – de cele mai multe ori – nu-l mai poti uita o viata intreaga. Ai si tu astfel de oameni in viata ta? S-ar putea insa sa fii prea trist, sau prea grabit sa-ti amintesti. Opreste-te pret de cateva clipe si reinvata sa traiesti prietenia...

Iar daca totusi sustii sus si tare ca tu nu cunosti astfel de oameni, poate ca n-ar fi rau sa-ti deschizi ochii si sa privesti in jurul tau. Vei fi surprins sa constati ca - ce minunat! – nu esti in nici un caz singur pe lume.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu